Despre Horezu

…. localitatea, astăzi oraşul Horezu, este atestată documentar într-un hrisov aparţinând domnitorului Vlad Călugărul din anul 1487, care pomenea de satul Hurez.

…. denumirea actuală provine de la numele de “ciuhurez”, pasăre asemănătoare bufniţei care populează pădurile din jur

Centrul de Ceramică din Olari este cel mai important centru din România. Aici puteţi vedea la lucru, tot timpul anului, unii dintre cei mai mari meşteri olari din ţară, putând asista la procesul de fabricaţie a produselor din lut şi chiar modela şi decora vase şi farfurii de lut

…. atelierele de ţesături şi pictură la Mănăstirea Hurezi sunt mai puţin cunoscute decât Mănăstirea Hurezi, dar aici sunt executate manual prin vechi tehnici: ţesături, covoare şi picturi religioase de o mare valoare

…. Complexul Muzeal Măldăreşti este situat la 3 km de Horezu şi reuneşte culele Greceanu, Ducă precum şi casa memorială I.Gh. Ducă care combină elementele arhitecturii româneşti cu elemente ţărăneşti din zonă şi particularităţi de fortificaţii

…. Mănăstirea Hurez, zidită între anii 1690-1693 de către Constantin Brancoveanu, este cea mai mare fundaţie a acestui domnitor, iar astăzi reprezintă una dintre cele mai splendide şi armonioase monumente religioase din România, fiind înscrisă în patrimoniul U.N.E.S.C.O. Poartă hramul “Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”

…. Mănăstirea Bistriţa cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” este aşezată la poalele munţilor Căpăţânii, la intrarea în defileul Bistriţei. Ctitorită în secolul al XV-lea de către fraţii Craiovesti şi restaurată în 1683 de Constantin Brancoveanu, deţine moaştele Sf. Grigorie Decapolitul. Tot aici a fost un important centru tipografic, care în 1508 a tipărit “liturghierul lui Macarie”

….  Mănăstirea dintr-un lemn, cu hramul Naşterea Maicii Domnului a fost ctitorită de Constantin Brancoveanu în sec al XVIII-lea. Legenda spune că această biserică a fost construită dintr-un singur trunchi de stejar bătrân. În spatele Mănăstirii încă se mai află câţiva stejari seculari. Mănăstirea deţine o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului

…. Schitul Pătrunsă a fost construit de către episcopul Climent în secolul XVIII. Conform legendei, mănăstirea a fost ridicată în amintirea evenimentului din 1685, când în urma invaziei turcilor, printre cei care se retrăgeau în munţi se află şi mama sa Paraschiva, care la rădăcina unui paltin, i-a dat naştere ctitorului acestui schit. Pe o frumoasă potecă de munte, se poate ajunge la Schitul Pahomie din secolul XV şi descoperit după 130 de ani de părintele Veniamin

…. în vecinătatea Horezului, în comuna Costeşti se găsesc Cheile Bistriţei, săpate de râul omonim în calcarele jurasice ale masivului Buila-Vanturarita. Cheile au o lungime de circa 1,5 km şi atingând în sectorul cel mai îngust o lăţime de numai 5 m (pe o lungime de 250 de m) şi înălţimi de 200 de m. Cheile sunt deosebit de spectaculoase, remarcându-se prin frumuseţea reliefului endocarstic şi exocarstic, bogăţia florei şi faunei, vestigii istorice şi numeroase trasee de escalada, putându-se practică şi alte sporturi montane.

…. între râurile Bistriţa şi Olăneşti se află masivul calcaros Buila-Vanturarita care a fost declarat Parc Naţional, având o suprafaţă de 4500 ha, supranumit datorită asemănărilor şi frumuseţilor sale “Piatra Craiului din Oltenia”

…. Peştera Liliecilor sau Peştera lui Grigore Decapolitul, se găseşte la 250 de m de Mănăstirea Bistriţa, pe versantul drept al Cheilor Bistriţei, la o altitudine de 850 m şi 60 de m faţă de vale. Peşteră a fost cunoscută şi locuită de pustnici, în Evul Mediu, în 1635 călugării Macarie şi Daniel au ridicat în peştera un mic schit, reclădit apoi în 1916. Tot ei au clădit în partea opusă a peşterii o capelă secretă, în care se păstrau moaştele Sf. Grigore Decapolitul

…. de la Bistriţa în jos spre carieră sau pe o potecă lungă de circa 1,5 km şi abruptă, se ajunge la Mănăstirea Arnota. Având hramul “Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril” este ancorată în peisajul pitoresc al Munţilor Căpăţânii. Aici sunt depuse moaştele Sf. Apostol Filip, Sf. Ieromonah Mihail al Sinaidei, iar legenda spune că aici, în Munţii Arnotei, s-a refugiat Matei Basarab după ce a pierdut o bătălie cu turcii şi salvat de un credincios al său, care s-a predat în locul lui. Atunci, domnitorul a cerut că la moartea să să fie înmormântat în aceste locuri. Mănăstirea este construită în stil bizantin şi ornamentată cu picturi realizate în stil brâncovenesc. Mănăstirea Arnota este situată la cea mai mare înălţime din ţară (840 m).

       Olaritul este o activitate ce presupune forta fizica. Este o munca obositoare care  implica indemanare si diverse cunostinte in domeniul ceramicii si si prelucrarii lutului. Orice greseala in procesul de executie poate avea drept consecinta distrugerea vasului, de aceea, olaritul este un mestesug realizat  preponderent de barbati,  femeile ajutand  mai mul t la  decorat.  Barbatii  scot lutul din locuri speciale, il aduc in gospodarie si il framanta cu mainile, picioarele  sau cu un ciocan mare de lemn, amestecandu-l cu apa. Pasta astfel obtinuta se curata de  impuritati, se face  bulgari si apoi   se  lucreaza la roata.  Formarea vasului necesita o tehnica deosebita si o viteza de lucru mare, pentru ca pasta nu trebuie sa se usuce (uneori forma vasului se realizeaza chiar in 40-50 de secunde). Dupa modelare, vasele se lasa la uscat cateva zile, laumbra si apoi se ard in cuptoare speciale, dupa ce au fost in prealabil ornamentate si eventual smaltuite. Cea mai raspandita tehnica  de decoratie foloseste un corn de vita avand in varf o pana de gasca. Culoarea se scurge din  corn, prin pana de gasca. Functioneaza ca o veritabila penita. De asemenea, decorurile fine se pot obtine folosind un betisor din fire de par de porc mistret. Toate culorile folosite sunt naturale. Cromatica vaselor de ceramica pastreaza traditii stravechi. Horezu este faimos pentru lutul roscat, cu o cromatica individuala, nemaiintalnit in alte parti. Ceramica de Horezu se poate recunoaste, in primul rand, dupa motivele simbolice folosite: steaua, soarele, sarpele, pomul vietii. Emblema centrului de ceramica de la Horezu este cocosul, simbolul reinvierii si al nemuririi sufletului.